Obligații sinlagmatice

Obligațiile sintagmatice sunt obligații tipice sau principale, care implică aceleași părți, deși unul ocupă poziția de creditor și celălalt debitor și este în mod necesar născut din aceeași afacere (de exemplu, cumpărare). În acest articol vom explica în detaliu care sunt obligațiile sintagmatice sau reciproce. Dacă aveți întrebări cu privire la acest tip de obligații, puteți lăsa un comentariu, iar expertul nostru vă va ajuta.

1

Semnificația lui Sinalagmatic este foarte asemănătoare cu cuvântul bilateral - ele produc două relații cu obligații diferite, dar legate. (Reciproc)

2

Contractul sintagmatic, contractele sunt clasificate în sintagmatică și unilaterală. Contractul este synallagmatic sau bilateral atunci când părțile contractante se angajează reciproc reciproc; obligațiile create sunt reciproce: fiecare dintre părțile contractante este în același timp creditor și debitor; obligațiile lor se datorează obligațiilor celeilalte părți contractante: fiecare dintre ele se angajează celuilalt numai pentru că celălalt este obligat să-l asume: obligațiile sale sunt interdependente.

3

Există două tipuri de sinagogi :

• Genetică Sinalagma: obligațiile reciproce trebuie să se nască una, cu și din cauza celeilalte. Dacă această armonie inițială lipsește, nici contra-obligația nu se poate naște (articolul 1460.1 dacă, atunci când vânzarea este sărbătorită, lucrurile se pierd, contractul nu are efect). Obligațiile nu trebuie să aibă aceeași valoare obiectivă, vor rămâne reciproce chiar dacă sunt disproporționate, singurul lucru care contează este că au fost generate unul de celălalt (dacă nu livrați lucrurile pe care nu le voi plăti).

• Funcțional Sinalagma: caracterul reciproc al două obligații principale implică faptul că ambele sunt executorii în același timp și trebuie îndeplinite simultan (când îmi dai lucrul pe care-l plătesc). Conformitatea concomitentă are un caracter caracteristic.

4

Cele mai frecvente exemple de contracte sinlagmatice sunt contractele precum depozit sau mandat, remunerația convenită, sunt prezentate fără îndoială două obligații reciproce. În aceste contracte, dar și în comodat (în esență liber), pot apărea și obligații ulterioare (compensarea cheltuielilor de conservare) pentru deponent, principal sau creditor, care nu constituie contrapartidă sau echivalentă cu creditul acestora.